Deja-mi aprinde sufletul în mine
De parc-am retrăi o lume
În care doar noi doi am mai mușcat
Din mărul izvodit din vechi păcat.
Și mi-e dor
Și simt că rătăcesc prin noapte
Eternă umbră-a unui vechi Eden
Și știu că ne-am cuprinde-n șoapte
Și-am arde ca într-un infern peren.
Și mi-e dor
Și iar devin o mare-albastră
Fugim de naufragii, de tristele epave
Și tu ai buzele atinse vag de sare...
În zbor de pasăre măiastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu