Păşesc solemn actorii
mei pe scenă
Îmi cântă despre clipa
cea perenă
Sunt vânzatori de vise
şi iluzii
Creează replici şi
propun confuzii.
Le sorb flamând amarul
monolog
Le cer să-mi cânte un
paşnic dialog
Iar când cortina stă să
cadă
Îmi vin nuanţe
teatrale-n gând
Mă simt mai liber, mai
profund
Îmi iau din nou spre-al
vieţii salt avânt
Teatrul m-a-nvăţat să nu
mă pierd
Prin vorbe aruncate-n
vânt...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu