Purpuriu de toamnă

Se coc roadele dulci, amare
Un soare tern mi-aduce la fereastră
O adiere blândă-n glastră
Suspin nestins, amurg aprins
apare.

Lumină roșie, sângerie pată
Chemarea stânelor pe-ntinsul plai
Fuioare calde-n asfințit se scaldă
E-un fluier trist suflat de-al nopții crai.

Luceafăr solitar, vestind tenebre
O geană-ntredeschisă sub negru voal
Ai părăsit tăriile eterne
Pentru un dans nebun, al zilei bal.

Alean...

Pe ulițile bătute-n glie
Bunică cu-ochi de peruzea
Mergeai agale-n deal, la vie
Zâmbeai cu inimă la mama mea
Măicuță dragă, stâlp al vieții
Ai răscolit în mine-o cruntă stea
Un dor ce arde nerostit - copilărie
Ai fost lumină în amurg, bunica mea.

...Oare?...

Oare plopii au uitat de vară?
Oare triste mandoline mai șoptesc pe-afară?
Oare-i liniște, nu-i glas, nu-i cânt?
Oare-al iernii dor se-așterne pe pământ?
Se duc și ultimele doine-ascunse-n vânt...