Cămașa ta s-a preschimbat în zbor și aer.
Nu am lăcrimat, în ciuda plânsului.
Pe lună roșie
mi-am ignorat enervanta, guraliva inimă.
Trebuia să-mi prezinte prognoza
și anume că mi-e dor de tine!
Neastâmpărata! Hohotita!
Am ațipit visând căderi și ridicări
Învolburate și euforice rotiri
te ascundeau în al lor dans turmentat...
Cînd zorile m-au adulmecat
Ploua cu tine-n mine...
Timpanul îmi bătea neîncetat
de această răcoroasă țârâire...
Și cum bătea!
Obsedant, orgolios, oribil de frumos...
-De ce taci? De ce mă asculți?
- Ești zborul meu în jos, osândă și destin...
