Cu flori albastre peste noi,
Dorinței noastre risipite
Cernindu-i fulgii - câte doi.
Țesând mătase din lumină
Și turn înalt, pănă la cer,
Aștept părelnic să ne vină
Sărutul nostru cel stingher.
Și a mai nins chiar azi, iubite
Cu îngeri muți, în chip și fel,
Iubirii noastre obosite
Cântându-i despre-o ea și-un el.
Crestându-i rana mai adâncă
În ea să prindă rădăcini
Să nu rămână-n loc de stâncă
Tărâm de sete și ciulini.
Și a mai nins și azi, iubite
Din cerul tragic, peste noi
Iubirii noastre regăsite
Să-i spele-orgoliul din noroi.
