m-am preschimbat în apele văzduhului,
clipocind...
Novele oftează
din eternu-mi hău universal...
Stau în palma galaxiei
și-s aprinsă
ca un cărbune torid...
tu vezi doar roua
ce-a picurat dintr-un ochi stelar.
Emoție de sticlă s-a spart
în privirea ridicată spre cer.
Mi s-a revărsat lumina peste trupu-mi încovoiat.
Din acea clipă am devenit CUVÂNT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu