luni, 6 februarie 2012
Fost-am si pe la teatru!
Un spatiu pe care il vizitez oricand cu mare placere. Din pacate nu atat de mult pe cat mi-as dori. Poate e timpul de vina, poate bugetul, poate pur si simplu lenea care odata intrata in oase nu mai iese decat trasa de par...:))...(Scuzati lipsa diacriticelor, calculatorul meu o cam ia razna din cand in cand)...Dar si cand merg la teatru, nu stiu cum sa absorb in mine fiecare gest, fiecare vorba, replica, culoare, lumina, melodie...E in mod sigur o iubire eterna...Ei bine, am avut ocazia, in calitate de dascal, sa ma delectez alaturi de elevii mei la Teatrul Municipal din Baia Mare la o noua punere in scena a piesei ”A fost odata ca niciodata in...America”, in regia lui Dan Topa si avand in distributie nume deja cunoscute in lumea artistica baimareana, ce mai, aproape toti actorii Teatrului din Baia Mare. Titlul m-a atras din prima, eu fiind o ”credincioasa” a utopicului vis american, dependenta de seriale in care New York-ul devine un zeu al cumparaturilor, brandurilor de orice fel, petreceri fastuoase si iubiri mai mult sau mai putin implinite. Recunosc, simt ca o parte din mine macar trebuia sa aiba radacini americane...In ciuda criticilor, care oricum spun ca mamaliga noastra cea de toate zilele e mai buna, mai eco...Decorul piesei, parca rupt din strazile aglomerate tipic new-yorkeze...Alicia Keys strigand undeva pe fundal ”Empire State of Mind”...o orchestra imitandu-l cu succes pe Frank Sinatra si...un iepuras cam juvenil...amintindu-mi usor de generatia emo...o vulpita mult prea sexy pentru ochii copiilor oricum familiarizati cu unduirile asistentelor tv...un lup rocker, excitat de mirosul carnii iepuresti sau poate de ”labutele” imbracate in nylon rosu ale vulpitei...In fine, poate ca fiecare a vazut in poveste ce a vrut sa vada...copiii - vesnica disputa dintre vulpea cea sireata si iepurele cel fricos, dar intr-un decor demn de Central Park - iar noi, adultii, ca noi adultii...:))...Si uite cum o inocenta vizita la teatru te poate pune serios pe ganduri...ca doar asta e rolul teatrului nu? Sa mai lasi naibii televizorul oricum saturat de atatea stiri-soc si emisiuni de doi bani...si sa descoperi ca tot ceea ce ti se ofera gata pe tava e o trista si mucegaita paine cu unsoare...care sigur nu-ti va satisface nevoia de ...absolut...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu